Contrastul puternic al compoziției atrage imediat atenția: o mulțime densă înconjoară o figură centrală, așezată pe un măgar. Personajul, care poartă o pălărie înaltă cu dungi, pare împovărat, aproape disperat, un sentiment amplificat de liniile coborâte ale feței sale și de mâinile strâns unite. Este o scenă de disperare colectivă, iar alegerea artistului de monocromie, cu variațiile sale de umbră și lumină, sporește starea de spirit sumbră. Tehnica gravurii, cu liniile și texturile sale ascuțite, conferă operei o calitate crudă și imediată; ca și cum am fi martorii unei instantanee a unui moment teribil, o scenă de suferință umană. Figurile înconjurătoare, o grămadă de fețe și forme, se aglomerează; unii par să observe cu curiozitate, în timp ce alții par absorbiți de propria suferință, accentuând sentimentul de izolare pe care îl experimentează subiectul principal. Efectul general este o greutate emoțională intensă, o lume confruntată cu o catastrofă în legătură cu care nu se poate face nimic.