Un peisaj auster și emoționant se desfășoară în fața noastră, pictat cu sinceritatea crudă și viscerală care definește munca unei anumite artiste. O figură singuratică zace într-un pat, cearșafurile albe imaculate pătate cu dovada carminie a pierderii. Deasupra, suspendate în întinderea unui cer aparent infinit, plutesc mai multe obiecte simbolice, conectate la figura centrală prin fire delicate, dar indestructibile. Figurile par să plutească, o mărturie a tristeții personale și a durerii fizice a artistei. La distanță, se profilează un peisaj industrial pustiu, un observator tăcut al tragediei care se desfășoară. Paleta de culori este atenuată, dominată de tonuri pământii și albastrul rece al cerului, sporind intensitatea emoțională a scenei.