Acest autoportret intens îl surprinde pe artistă înconjurată de frunze verzi mari și luxuriante care aproape îi îmbrățișează expresia calmă, dar hotărâtă. Compoziția, centrată puternic, focalizează pe chipul ei, în timp ce un colier de spini înfășurat în jurul gâtului simbolizează durerea și reziliența, captivând în centru un colibri delicat — un contrast izbitor între frumusețe și suferință. O pisică neagră pândește după umărul drept, cu ochi smarald ce străpung scena cu o privire misterioasă, în timp ce o maimuță păianjen din partea stângă pare contemplativă, atingând ușor câteva crengi. Fluturi subtili zboară în jurul părului ei împletit, adăugând o notă delicată vieții în mijlocul încâlcelii de spini. Măiestria artistei se evidențiază în redarea meticuloasă a trăsăturilor faciale și a texturilor; fiecare frunză, șuviță de păr și penaj irizat sunt redate cu un detaliu excepțional. Paleta de culori, sobră dar bogată — nuanțe profunde de verde, rumenire delicată a pielii și negru intens — amplifică impactul emoțional, evocând teme de suferință interioară și tărie. Lucrarea a fost creată într-o perioadă tulbure marcată de suferințe fizice și emoționale, îmbinând intimitatea cu simbolismul și transformând portretul într-un poem vizual despre rezistență și identitate.