A păși în această scenă este ca și cum ai intra într-un vis, o evadare vibrantă într-o lume scăldată în îmbrățișarea caldă a soarelui. Pensulațiile, oh, pensulațiile! Dansează pe pânză, fiecare fiind un șoaptă a pasiunii lui Gauguin, surprinzând exuberanța peisajului tahitian. Două femei, a căror piele are culoarea mierii calde, stau în contemplare tăcută, posturile lor transmițând un sentiment de seninătate și conexiune. Una ține un flaut, gata să cânte, în timp ce cealaltă privește cu o privire blândă, un strop de mister în ochii ei. Un câine izbitor cu blană roșiatică adaugă o notă a tărâmului pământesc, prezența lui ancora scena în realitate, dar încă face parte din vis.