Această lucrare surprinde o viziune spirituală vie printr-o compoziție izbitoare, redată cu o paletă îndrăzneață și aproape suprarealistă. În prim-plan domină un grup de femei din Bretania, cu baticuri albe și haine închise la culoare, realizate prin tușe ferme și deliberate care le conferă soliditate sculpturală. Fețele lor, pline de intensitate și concentrare în rugăciune, privesc în sus, conducând privirea către partea superioară unde are loc o întâlnire divină: Iacob luptând cu un înger. Această luptă eterică pe un fundal roșu aprins creează o tensiune dramatică, culorile intensificând greutatea emoțională a momentului. Zonele groase și plane de roșu contrastează cu curburile moi ale trunchiului copacului și formele unghiulare ale figurilor, evocând o atmosferă de fervoare mistică.

Tehnica depășește impresionismul, orientându-se spre simbolism, cu culori vii și nenaturale și o perspectivă spațială aplatizată. Privitorul este invitat la o experiență vizionară mai degrabă decât la o scenă literală, ce provoacă percepția și stimulează imaginația. Contrastele puternice și punctele de vedere neobișnuite provoacă implicare emoțională; aproape se pot auzi șoaptele rugăciunii și se poate simți lupta spirituală redată. Realizată în 1889, această lucrare marchează un moment crucial în care arta căuta un sens mai profund prin simbolism și spiritualitate personală, influențând profund traseul artei moderne.