„Cafeneaua de noapte” a lui Gauguin învăluie privitorul într-o lume de contemplare leneșă; o lume a umbrelor și a culorilor saturate. Pereții roșii intensi și lumina gălbuie creează o atmosferă grea, amintind de o seară sufocantă. O femeie, poate proprietara, stă la o masă, cu privirea ațintită asupra privitorului, expresia ei este un amestec de oboseală și amuzament subtil. Își sprijină capul pe mână, un gest de ușurință și poate de plictiseală. Verdele smarald al mesei de biliard contrastează puternic cu tonurile din jur, atrăgând privirea, o scenă pentru figurile din fundal. Scena este plină de un sentiment de liniște, aproape o liniște melancolică, ca și cum timpul s-ar fi încetinit în acest spațiu slab luminat. Este un moment capturat, o privire trecătoare în viețile celor care frecventează această cafenea, fiecare cu propriile povești nespuse.