Martor la această scenă, e ca şi cum ai fi aruncat în inima unui coșmar — un spital mistuit de flăcări. Energia brută a focului este palpabilă, un dans haotic de portocaliu și roșu împotriva unei întunecimi sufocante. Tușele lui Goya, îndrăznețe și neîngrădite, surprind caracterul imediat al evenimentului; figurile frenetice, redate prin tușe rapide, aproape estompate, transmit disperarea celor prinși în infern. O rază de lumină, posibil de la o fereastră sau de la focul însuși, străpunge întunericul, oferind o privire trecătoare asupra speranței în mijlocul tragediei în desfășurare. Aproape că aud strigătele, trosnetul focului și vaietele celor afectați. Greutatea emoțională este imensă, o mărturie a capacității artistului de a transmite ororile războiului și suferința umană.