În această lucrare izbitoare, privitorul este imediat atras de fața emoțională a unei tinere, al cărei chip este încercuit de un bonet alb caracteristic timpului său. Vincent van Gogh, cu tehnicile sale neobișnuite de pensulă, contrastează nuanțele bogate de pământ cu fundaluri întunecate, lăsând ca pielea palidă a subiectului și trăsăturile sale expresive să iasă în evidență. Tehnica expresivă a artistului surprinde esența caracterului Gordinei de Groot, contrastând expresia sa stoică cu o vulnerabilitate aproape palpabilă care evocă empatie. Fiecare pensulă este deliberată, dar transmite un sentiment de spontaneitate, invitându-ne să contemplăm nenumăratele povești ascunse în privirea ei.

Compoziția este deliberat simplă: privirea sa directă angajează privitorul, creând o intimitate care este atât neliniștitoare, cât și frumoasă. Utilizarea luminii de către Van Gogh joacă pe fața ei, iluminându-i ochii și subliniind trăsăturile ei naturale, în timp ce calitatea texturală a vopselei vorbește despre angajamentul emoțional al artistului față de subiectul său. Acest portret nu este doar o reprezentare, ci o fereastră în sufletul unei femei dintr-o eră apusă; întruchipează lupta și rezistența exprimate în nuanțele expresiei sale. Din punct de vedere istoric, lucrări ca aceasta evidențiază contextul social al secolului 19, în care femeile erau adesea limitate la roluri casnice, dar în acest portret Gordina găsește o voce care rezonează de-a lungul timpului, martor al existenței și puterii sale.