Această piesă evocatoare surprinde un grup de bărbați care trag cu greu o barjă de-a lungul țărmului, o imagine care vorbește multe despre dificultățile clasei muncitoare din Rusia secolului al XIX-lea. Efortul fizic este săpat în fețele și posturile lor; mușchii sunt încordați, iar gura este strânsă cu determinare. Aceștia poartă îmbrăcăminte simplă, de culori pământii, care le reflectă statutul social, învăluind spectatorul în lumea lor de muncă grea și slujire, plină de sudoare. În spatele lor, îmbrățișarea blândă a râului contrastează cu peisajul aspru - un martor tăcut al luptei lor.

Paleta de culori evocă un sentiment de nostalgie; tonuri mate de maro și ocră domină, împodobite cu tot felul de alb și albastru care dezvăluie valurile spumoase ale râului și corăbiile îndepărtate. Hozizontul promite speranță, dar accentul se concentrează pe eforturile bărbaților, transformând fiecare tragere a cablului într-un semn de rezistență împotriva curentului unei societăți indiferențe. În compoziție există o calitate aproape cinematografică, vie în mișcare, și pare că ne aflăm acolo, pe țărmul acela, cu vântul înapoi, trăind acel moment împreună cu ei, rezistând spiritului lor neînduplecat.